Poezia lui Radu…

 

Sfera mea

Sfera singuratică a mea lume a fost.
Fericit în cunoscutul din ea, eram obișnuit.
Până când părinții să mă schimb m-au silit.
Trecuturile m-au traversat. Îmi amintesc,
Procedura obișnuită a traiului meu plăcut.
Tot așa până târziu am fost un mut.

Dintr-o dată din a mea închisoare am vrut să scap.
S-a produs o realizare, o vedere a imensității materiei,
M-am trezit văzându-mă că-s doar un punct, ce lume.
Așa a mea trăire s-a modificat în profunzime, în sine.
Tot așa-n continuare din curiozitate de mine cunoștere,
Prin muncă zilnică și efort depus, de schimbare facere,
S-a realizat ceea ce era de fapt în mine, căutarea de sine.
M-am privit dinăuntru-n afară, dinafară-năuntru, pe mine.

Până la urmă singuratic nu-s,
Din mica mea lume, ei aici m-au adus.
Cu a lor metodă și complianță, cu dragoste…
În acest fel de comunicare facere.
Până la urmă nu-i ușor nici imposibil.
Până la urmă drumu-i despre speranță și iubire dincolo de sine.
Până la urmă prin drum să înveți comunicare, de ce și ce.
Până la urmă prin drum spre nou ne-am deschis, o lume cu grai.
Îți urez noroc, ce trebuie să ai.

ABA – Istoric şi principii

John Watson, în 1913 a fost primul care a elaborat ideea că obiectivul studiului asupra comportamentului constă în relaţia dintre stimul (S) şi răspuns (R). Mai târziu, în 1927, Ivan Pavlov a mers mai departe cu această relaţie, descoperind primele conexiuni între schimbările de comportament şi asocierile dintre stimuli printr-un proces pe care l-a numit Condiţionarea operantă.

Condiţionarea operantă reprezintă asocierea repetată a unui stimul necondiţionat (mâncare), cu un stimul neutru (stimul lumina), asociere ce are ca rezultat dezvoltarea stimulului condiţionat (neutru) în aşa fel încât el, individual, poate determina acelaşi răspuns ca şi stimulul necondiţionat – Salivare.

Condiţionarea operantă are 3 componente:
A (antecedent) – B (comportament) – C (consecinţă)
În 1938, Skinner elaborează o altă concepţie prin care comportamentul poate fi influenţat. El descoperă faptul că stimulii ce precedă comportamentul influenţează într-o mai mică măsură comportamentul decât o fac consecinţele ce succedă acel comportament. Plecând de la această concepţie, el a formulat ceea ce se numeşte Contingenţa din 3 Termeni (3 term contingency): S-R-S

Primul studiu pe condiţionarea operantă pe subiecţi umani a fost realizat de Fuller în 1949. Subiectul a fost un copil de 18 ani cu dizabilităţi de dezvoltare severe. Acesta nu era capabil să facă nicio mişcare şi nu avusese nicio achiziţie în 18 ani de viaţă. El a fost învăţat un nou comportament în doar 4 sesiuni de condiţionare operantă. Bazată pe teoria condiţionării operante, se formează o unitate de învăţare numită Discrete Trial. Aceasta constă în: SD (stimul discriminativ)- R (răspuns)- SR (recompensă/ consecinţă).

ABA a apărut ca ştiinţă la începutul anilor ’40 şi s-a dezvoltat treptat în următoarele decenii. Ea a devenit disciplină independentă la sfârşitul anilor ’60, după ce Dr. O. Ivaar Lovaas (UCLA) a descoperit că, după o intervenţie comportamentală intensivă, un grup experimental de 19 copii de vârstă preşcolară cu autism au dobândit abilităţi necesare integrării în scoală şi o creştere a IQ-ului, comparativ cu grupul de control folosit în experiment, de aceeaşi vârstă. Primele arii în care şi-a regăsit aplicabilitatea au fost: deficienţele în dezvoltare, deficienţele în învăţare, tulburările neuro-psihice.

Principiile de bază ale ABA sunt constituite de: mediu, stimul, antecendente, comportament, răspuns, consecinţe. Cele mai importante tipuri de consecinţe ce pot fi aplicate sunt:
1. RECOMPENSAREA
Recompensarea este cel mai important principiu al comportamentului şi un element cheie în analiza comportamentală.
Recompensarea nu influenţează în sine răspunsul pe care îl succedă, ci frecvenţa acestuia în viitor. De aceea, răspunsul trebuie să vină indiferent de recompensa disponibilă în acel moment. Recompensarea se referă la creşterea frecvenţei unui răspuns atunci când acel răspuns este urmat imediat de o anumită consecinţă. Ea poate fi pozitivă sau negativă.

Stimulul prezentat după răspunsul target, menit să crească frecvenţa acestuia se numeşte recompensa pozitivă sau pur şi simplu recompensă. Recompensa pozitivă în termeni simpli poate fi înţeleasă ca un eveniment favorabil ori obiect dat imediat după răspuns.
Atunci când apariţia unui comportament are ca rezultat înlăturarea, finalizarea, reducerea sau amânarea unui stimul ce duce la o creştere în frecvenţă a acelui comportament în viitor spunem că avem de-a face cu o recompensă negativă.

EXTINCŢIA
Extincţia este procedura prin care recompensarea unui comportament recompensat până în acel moment este întreruptă. Extincţia nu previne apariţia unui anume comportament problemă, ci produce anumite modificări în sistemul de recompensare, astfel încât consecinţele ce menţineau comportamentul sunt înlăturate. Ea a fost prima dată folosită de Williams în 1959, în cazul unui copil tipic de 1 an şi 9 luni, cu probleme de comportament. Acesta manifesta tantrumuri temperamentale grave atunci când părinţii săi încercau să plece din cameră după ce îl puneau la culcare. În 8 zile, comportamentul său problemă s-a redus la 0% datorită folosirii extincţiei.

PEDEAPSA
Pedeapsa reprezintă modalitatea de a învăţa din consecinţe care produc disconfort, durere sau pierderea recompenselor şi are valoare de supravieţuire pentru individ şi pentru specii. Pedeapsa ne învaţă să nu repetăm comportamentul pe viitor.
Pedeapsa pozitivă – prezentarea unui stimul (creşterea intensităţii unui stimul deja prezent) imediat după comportament, care are ca rezultat scăderea frecvenţei comportamentului pe viitor.
Pedeapsa negativă – înlăturarea unui stimul deja prezent (sau scăderea în intensitate a unui stimul deja prezent) imediat după comportament ce are ca rezultat scăderea frecvenţei comportamentului pe viitor.

În Romania, şi nu numai, ABA (Applied Behavior Analysis) este în mod greşit corelată strict cu tratamentul copiilor cu autism. ABA poate fi aplicată în cazul oricărui individ cu dificultăţi comportamentale sau de învăţare; principiile sale pot fi aplicate atât indivizilor cu dezvoltare neurotipică, cât şi celor cu diverse tulburări sau dizabilităţi, în grupuri şcolare sau organizaţionale etc. De asemenea, în România ABA este denumită, impropriu, terapia ABA. Din punct de vedere tehnic, termenul corect este „ Intervenţie comportamentală bazată pe principiile ABA”.

Am lansat o carte: Ivar O. Lovaas, “Educarea persoanelor cu întârzieri de dezvoltare. Tehnici de bază ale intervenţiei comportamentale”

De acum puteţi găsi în librării una din cele mai importante cărţi pentru cei interesaţi de înţelegerea modului de aplicare a intervenţiilor bazate pe principiile ABA. Editura Frontiera a publicat lucrarea lui Ivar O. Lovaas, “Educarea persoanelor cu întârzieri de dezvoltare. Tehnici de bază ale intervenţiei comportamentale”, în traducerea Alinei Ţigău, cu sprijinul consultantului de specialitate, Alina Bobârnac, BCBA.

Cartea este destinată atât profesioniştilor din domeniu cât şi părinţilor. Limbajul ei este accesibil, iar conţinutul cărţii se sprijină pe cercetări ştiinţifice avansate, multe din ele desfăşurate la prestigioasa universitate americană University of California at Los Angeles.

Aici puteţi citi un fragment din această lucrare.

Pentru comenzi, vizitaţi siteul Editurii Frontiera.

Cărţi recomandate

 

informatii_utile2

Bibliografie:

  1. O. Ivaar Lovaas – Educarea persoanelor cu întârzieri de dezvoltare. Tehnici de bază ale intervenţiei comportamentale, Editura Frontiera, 2012
  2. John O. Cooper, Timothy E. Heron, William L. Heward – Applied Behavior Analysis (2nd Edition), Editura “Peason” , 2007
  3. Ron Leaf, John McEachin – Ghid de terapie ABA. Partea I: Strategii de modificare a comportamentului copiilor autişti, Editura Frontiera, 2010
  4. Ron Leaf, John McEachin – Ghid de terapie ABA. Partea a II-a: Programe de lucru
  5. Michele Bromet Camou – Milie, copil nenăscut – o altă perspectivă asupra autismului, Editura Elena Francisc Publishing. 2008
  6. Uta Frith – Autism and Asperger Syndrome, Editura Cambridge University Press, 2008
  7. Theo Peeters – Autismul: Teorie şi intervenţie educatională, Editura Polirom, 2009
  8. Diana Seach – Jocul interactiv pentru copii cu autism, Editura Fides, 2011
  9. Catherine Maurice – Lasă-mă să-ţi aud glasul – Povestea unei familii care a învins autismul, Editura Curtea Veche, 2008
  10. Michael D. Powers – Children with autism, A Parent’s Guide, Editura Woodbine House, 2000
  11. S. Jhoanna Robledo, Dawn Ham-Kucharski – The Autism Book: Answers to your most pressing questions, Editura Penguin Books, 2005
  12. Karen Siff Exkorn – Să înţelegem autismul, Editura Aramis, 2010
  13. Uta Frith – Autism, Editura Oxford University Press
  14. Catherine Maurice,  Gina Green, Stephen C. Luce  – Behavioral Intervention for Young Children With Autism: A Manual for Parents and Professionals (1st Edition),1996
  15. Catherine Maurice, Gina Green, Richard Foxx – Making a Difference: Behavioral Intervention for Autism (1st Edition), Editura Pro ed, 2001
  16. Temple Grandin – Thinking in Pictures (Expanded, Tie-in Edition): My Life with Autism, Editura Vintage, 2006
  17. Patricia Howlin ,Simon Baron Cohen and Julie Hadwin  – Teaching children with autism to Mind -Read , a practical guide, Editura West Sussex, England: John Wiley & Sons, 1999.
  18. Sabrina Freeman, Lorelei Dake, Shelley Davis – Teach Me Language: A Language Manual for children with autism, Asperger’s syndrome and related developmental disorders. SKF Books; 1 edition (Jun 15 1996)
  19. Sabrina Freeman, Lorelei Dake, Shelley Davis – Teach Me Language: A Language Manual for children with autism, Asperger’s syndrome and related developmental disorders. SKF Books; 1 edition (Jun 15 1996)
  20. Kathleen Ann Quill – Do -WATCH-LISTEN-SAY, Social communication intervention for children with autism, Editura Brokes publishing, 2000
  21. Ron Leaf, John McEachin – A Work in Progress: Behavior Management Strategies and a Curriculum for Intensive Behavioral Treatment of Autism, Editura DRL Books Inc., 1999