Centrul Horia Motoi | Asociatia pentru ajutorarea copiilor cu autism din Romania


    Cristina Nedescu

 

Ce ma duce mereu mai departe e speranta. imi place sa testez limitele, sa vad pana unde le impingem, cat de mult putem scoate de la noi ca oameni. Pe multe dintre ele ni le punem noi. Credem ca nu putem face un lucru, dar ajungem langa el si daca in continuare avem dorinta sa trecem de prag, de cele mai multe ori gasim resurse s-o facem. Daca am putea sa avem incredere in noi...

Mie imi place sa am incredere. Privesc totul ca pe ceva rotund si acest val pe care pot sa-l duc cu mine vreau sa-l maresc din ce in ce mai mult. In val pun dorinta, speranta, incredere si cat mai multi oameni. Odata ce sunt inauntru, apare un schimb intre mine si ei, ii invalui si pe ei. Imi iau un rol. Sa zicem indrumator. In val e dragoste. Cred ca dragostea am invatat-o de la copii. Daca ai terenul inauntrul tau si ai curajul sa nu mai pui nicio judecata peste, cand le vezi privirea si dragostea pe care o au inautru, te duci deschis la ei. Copiii iti dau. Nu conteaza cine esti. Cand ai inceput sa simti asta si sa-l exersezi, e multa bucurie.