Centrul Horia Motoi | Asociatia pentru ajutorarea copiilor cu autism din Romania


    Mihaela Iancu

 

Pastrez o senzatie de impartire in mine. Asa cum luna are o fata vazuta si una nevazuta, tot asa orice lup are o caprioara in el si orice caprioara are un lup in ea. Intre aceste doua atitudini e o tensiune care ma atrage foarte mult. Incerc sa accept tensiunea din mine si dintre mine si celalalt. Am senzatia ca poate sa fie un catalizator foarte bun, ca poate sa ma ajute sa inteleg ceva despre mine si despre cel de langa mine, ca ceva se depune undeva si ca depunerea asta o sa ajute la un moment dat o transformare. Sa spun despre mine ca sunt uneori, fie lupul, fie caprioara, nu e complet. Simt ca sunt amandoua in acelasi timp si ca nu sunt nici una din ele pentru ca ceva le depaseste cu mult. Cand vad o latura a mea, stiu ca in umbra asteapta opusul ei. E ca si cum as privi mai de sus o mana care loveste si una care mangaie, si amandoua sunt ale mele. Sa ma las sa fiu asa cum sunt si sa invat sa-l las si pe celalalt sa fie asa cum e, cu toate manifestarile noastre, devin lucruri mai importante decat sa am ambitia de a schimba. Sa domin e prea usor si prea sarac. Uneori ceva din mine se preda. Alteori exista doar dorinte. Vsd o teama pusa langa o curiozitate ingenua pentru cealalta parte din mine. Ca si cum e o perdea intre ele. Vad ca si intre noi oamenii se instaleaza deopotriva teama si atractie. Vreau ca celalalt sa ma vada, dar pastrez un val intre noi.

Sunt interesata de risc, pentru ca doar in risc pot sa incerc sa observ inauntru altfel decat am facut-o pana acum. Sunt facuta din contradictii si vad ca orice compune universul e alcatuit din parti contrare. Copacii, de exemplu, ma ajuta sa inteleg asta. Au si delicatete, si forta in ei, iar una nu o exclude pe cealalta. Ceva e vesnic intr-un copac chiar si atunci cand un om il taie in bucati. E o esenta care se pastreaza. Pentru mine, copacul este un exemplu de verticalitate. Are demnitate si are smerenie. Pot sta ore intregi sa ma uit la el si tot nu mi se pare ca l-am inteles indeajuns. Cand il vad, imi aduc aminte ca nu sunt doar lup sau ca nu sunt doar caprioara si ca nici cel de langa mine nu este doar una din parti. Asta ma face mai atenta cu amandoi. Vad cum poti sa fii si nemilos, si tandru cu celalalt, in acelasi timp, prin acelasi gest. Depinde cu ce parte din tine vezi lucrurile. E ceva foarte fragil si pretios in noi, ceva care n-a fost atins. incerc sa ma apropii de acest ceva. De cele mai multe ori nu-mi iese, dar pot incerca sa invat langa un copil, de exemplu. Desi am trait-o de multe ori, continui sa ma mir ca si cum mi s-ar intampla pentru prima oara: cat de vie ma simt cand strang un copil in brate, cand ma las stransa de alte brate sau cand celalalt se lasa strans in bratele mele, ca si cum am fi noi insine copii.