Centrul Horia Motoi | Asociatia pentru ajutorarea copiilor cu autism din Romania


    Ruxandra Vizitiu

 

Imi place foarte mult sa calatoresc si ma regasesc in multe locuri in care merg. Viata mea e ca o calatorie. Ma vad altfel in calatorii pentru ca pot sa fac lucrurile fara sa am nicio bariera. Faci ce-ti vine, te duci oriunde, spre deosebire de momentele in care stai acasa si ai anumite cutume impuse de programul zilnic. Alegerile nu sunt aceleasi. In calatorii vorbesc mult mai putin decat de obicei. Imi place sa fiu cu mine insumi. Intr-un program foarte incarcat e foarte greu sa mai am timp sa ma gandesc la mine. Nu sunt neaparat calatorii in natura, ci in locuri cu multi oameni. Vad miscare. Calatoriile mele sunt genul de curse nebune, dar in momentele de relaxare imi place sa stau cu mine. E surprinzator ca nu ma intorc razvratita si frustrata pentru ca stiu ca ajung mereu in locuri in care imi fac placere, la copii. Nu e o corvoada munca. De la fiecare copil imi iau cate ceva: energia, buna-dispozitia, bucuria pentru lucruri mici, optimismul, naivitatea. Odata ce crestem se schimba inocenta, nu mai suntem noi insine, ne comportam conform unor reguli. Pierdem din naturalete. Pierdem intr-o oarecare masura libertatea. Un copil care nu pare liber, e de fapt liber. Viata de adult are de multe ori doar aparenta unei libertati.