inapoi spre testimoniale

Primul lucru pe care l-am invatat despre autism a fost ca trebuie sa facem ceva acum! Nu maine, nu mai incolo, ci acum.

Despre Horia Motoi am aflat de la niste prieteni care aveau niste prieteni ai caror copii... poveste clasica. Despre Cristina si Radu stiam demult... Le stiam povestea cu mult inainte ca D sa se nasca. M-a miscat atunci puterea unor parinti de a face imposibilul pentru copilul lor si . . . atat.

Apoi autismul a venit peste noi cu o avalansa de temeri, spaime, emotii, intrebari. Am intrat repede in familia Horia Motoi sau ei in familia noastra si impreuna am format echipa potrivita pentru a-l aduce pe D acasa. Pentru ca da, acesta este primul gand care imi vine in minte cand vorbesc despre Horia Motoi si da, mi-au adus copilul acasa.

D. avea 2 ani si jumatate, nu stia prea multe despre ce se intampla in jurul lui, nu vorbea, nu arata cu degetul, nu stia culorile, formele, animalele si cam tot ce ii placea era sa se joace cu apa si sa priveasca rotile masinilor.

Am ales ABA pentru D.,un mod de viata mai mult decat o stiinta sau o terapie. O modalitate perfecta de a-l integra in ceea ce oamenii numesc normalitate. Iar Horia Motoi a fost alegerea potrivita. Oameni calzi si iubitori ne-au deschis usile, ne-au invatat si ne-au indrumat, au sters lacrimi si au dat sperante.

Rezultatele au aparut in scurt timp, iar primul cuvant, prima expresie, prima intrebare... nu au intarziat sa apara. "Ce culoare e albastru?"... Sau prima intrebare care ne-a confirmat inca odata ca am facut alegerea perfecta. Timpul a trecut iar tot ceea ce este D acum se datoreaza si voua. Sau poate numai voua. Nu am fi stiut care e inceputul, nici ce sa facem, nici in ce fel. Ati fost oamenii potriviti la momentul potrivit, echipa perfecta fara care nu am fi ajuns aici sau D nu ar fi ajuns acasa. D e un copil vesel si iubitor, curios si nastrusnic. Este exact cum am sperat atunci cand v-am trimis primul email. Este perfect datorita voua. Nu am incetat sa-i povestesc despre voi iar el nu inceteaza sa intrebe de Deea,de Miha, de Andre, de Clau, de Cristina. De cand mai mergem la Bucuresti si daca si voua va e dor de el. Nu v-am uitat si nu o sa va uitam... oameni iubitori care au dat totul pentru un copil care nu e al vostru. Oameni care au facut totul pentru un copil desi multi dintre voi nu aveti copii. Asta nu inseamna decat iubire si profesionalism. Va multumim.
                        Irina, mama lui David