Echipa

Am decis să vorbim despre noi altfel decât printr-un CV standard sau narat. Suntem oameni, preocupați de îngrijirea unei lumi interioare, iar profesia este unul dintre arbuștii de care ne îngrijim. Acest arbust ne este chiar drag, rădăcinile sale sapă adânc în ființa noastră, inspirând performanță. Nu poți vorbi despre un singur arbust, totul este interconectat. În inimile noastre sunt tot felul de flori, copaci, ferigi, ce ne-au dus la ceea ce suntem azi: uniți. Mărturiile de mai jos reflectă o impresie, o etapă în evoluția noastră, imortalizată și pusă în ramă. Poate se va prăfui, se va învechi, dar tot permite unei bucăți din noi a străluci.

Cristina Nedescu

Ce mă duce mereu mai departe e speranța. Îmi place să testez limitele, să văd până unde le împingem, cât de mult putem scoate de la noi, ca oameni. Pe multe dintre ele ni le punem noi. Credem că nu putem face un lucru, dar ajungem lângă el și dacă în continuare avem dorința să trecem de prag, de cele mai multe ori găsim resurse s-o facem. Dacă am putea să avem încredere în noi...
Privesc totul ca pe ceva rotund și acest val pe care pot să-l duc cu mine vreau să-l maresc din ce în ce mai mult. În val pun dorința, speranța, încredere și cât mai mulți oameni. Odată ce sunt înauntru, apare un schimb între mine și ei, îi învălui și pe ei. Îmi iau un rol. Să zicem îndrumator. În val e dragoste. Cred că dragostea am învățat-o de la copii. Dacă ai terenul înauntrul tău și ai curajul să nu mai pui nicio judecată peste, când le vezi privirea și dragostea pe care o au înautru, te duci deschis la ei si copiii îți dau. Nu contează cine ești. Când ai început să simți asta și să exersezi, vine multă bucurie.

Violeta Dobra

Ca un copil, îmi place să mă joc, să ajut lumea și să descopăr chestii noi. Voci peste tot, telefoane de dat, orare de schimbat, date de băgat... totul se schimbă constant... mă bucură să găsesc miezul problemelor și să le dau de capăt. Responsabilitatea este cea care m-a împins să îmi pese de cei din jur și de ceea ce fac. Cu cât creștem, cu atât înțelegem mai multe și obiectele capătă culori noi. Nuanțe răsar din neant și pot vedea că fac parte dintr-un organism. Îți poți imagina că Centrul Horia Moțoi este un dragon ce pregătește copiii, din castel, pentru viață.
Deși îmi plac basmele și sunt conjurată de cei mici, zilnic mă ciocnesc de limbajul serios al celor mari. Mă fâțâi între lumi, încântată, și pot vedea cum în spatele „constatărilor” se ascund, de multe ori, oameni cu problemele lor. Cu toții ne confruntăm cu diverse; ce cărăm în spinare se schimbă de la o zi la alta. Soarele pășește alături de noi toți; pe lângă o umbră avem și raze de răspândit. Nu pot spune că fiecare clipă e o încântare, însă când suntem împreună formăm o echipă minunată.

Iana Sorina

Viața este un permanent schimb de experiența (cel puțin așa o văd eu), un schimb continuu între mine și tot ce mă înconjoară și, mai ales, între mine și ceilalți. Fiecare experiență trăită alături de cineva, fie ea și de o zi, îți aduce ceva, rău sau bun, asta nu este neapărat relevant, pentru că toate aceste experiențe nu fac decât sa ne îmbogățească pe noi ca oameni. Consider că din fiecare experiență traită alături de cineva ai ceva de învățat.
Îmi plac foarte mult diferențele, și când spun diferențe mă refer mai ales la diferențele dintre oameni, la faptul că fiecare dintre noi este unic, are propriul mod de a fi, de a gândi și de a reacționa. Îmi place să văd oamenii din jurul meu ca pe niște "oglinzi" în care eu mă reflect în diferite moduri, fiecare mă percepe într-un anumit fel, iar asta simt că mă îmbogățește.

Urse Flavia Adelina

Copilăria e un întreg univers, e o lume a curiozității și a spaimelor mărunte. Îmi aduc aminte de copilărie, când ne jucam până seara târziu la țară și totul era simplu și vesel. Copilăria e o perioada minunată și e și mai minunat atunci când poți să te reîntorci la ea cu fiecare copil cu care interacționezi. Regăsesc frumusețea acelei perioade la centru și văd, din perspectiva unei persoane care face ABA, nevoile și modalitățile de a le face copiiilor, cu care lucrăm, viața mai simplă. Modalitățile implică schimbarea sau învățarea unor anumite comportamente. Îmi place ceea ce fac, am învățat foarte multe lucruri de la copii: cum să te joci și să uiți de preconcepții, cum sa renunți la bariere si să te simți liber in orice context. Copiii transmit atat de multe lucruri, sincer și direct.
Dincolo de asta îmi place muntele si verdele, imi place tenisul și mai ales cartile. Îi iubesc pe cei apropiați mie și pe motanul meu, Sylvester.

Nițu Luciana

Pentru mine Centrul este o a doua familie. Învăț lucruri noi in fiecare zi, atât de la copii cât și de la oamenii care fac parte din echipa noastră și consider că odată ce faci parte din "familie", nu vrei să mai pleci niciodată.
Nu mă vad făcând altceva, iubesc copiii și îmi place sa am o relație speciala cu fiecare în parte. Toți au ceva cu care mă cuceresc, fie ca e vorba de un zâmbet special, o privire, o îmbrățișare sau o strângere de mana. Lumea lor e fascinantă și nu mă satur să fac parte din ea.

Ștefan Diana Andreea

Mereu mi-au plăcut poveștile, iar interacțiunea cu cei mici îmi oferă șansa sa visez dincolo de așteptările "Lumii adulților". Îmi place să citesc și multe idei din cărți pot fi aplicate în viața de zi cu zi, dar ideile venite din partea copiilor sunt mereu neașteptate și îmi aduc zâmbetul pe buze.

Într-o echipă ca a noastră nu ai cum să te plictisești sau să rămâi fără idei. Orice ce te înconjoară te ajută să evoluezi

Mihaela Hariton

Îmi place foarte mult să lucrez în echipă și cred foarte mult că nu putem face prea multe lucruri complet singuri. De foarte multe ori mi s-a întâmplat să văd mai bine ansamblul abia după ce am ascultat și părerea celuilalt, chiar dacă foarte diferită de a mea.
Faptul că traversezi întrebările tale alături de oameni care te pot inspira, fie că o știu sau nu, fie că îți seamănă sau nu, e de mare ajutor.
Am să rămân mereu recunoscătoare copiilor pentru că m-au ajutat să mă accept mai mult, să mă deschid mai mult și să am mai multă încredere în viață. Când ești cu ei ceva te aduce mai mult în prezent, iar asta e mereu dificil. Vreau să păstrez pofta de a învăța mereu ceva nou.